Dragostea, sublimul vietii

Dragostea este sentimentul suprem. Crestem, traim si ne urmam cursul vietii intr-o dorinta continua de a ne implini destinul iubirii, de a simti pasiunea si bucuria alaturi de „jumatatea sufletului” nostru.
Toate iubirile sunt sublime, milioane de oameni si milioane de povesti, toate diferite si pline de savoare si, totusi, atat de asemanatoare. Oameni singuri, care vor sa iubeasca, sa fie iubiti si sa impartaseasca alaturi de cineva darurile pe care destinul le aseaza in calea vietii.
„La bine si la rau”, este lozinca si legamantul pe care il facem partenerului. Ganduri bune, sperante si planuri de viata..., entuziasm, zambet si acel sentiment aproape palpabil de implinire.
Tot acest buchet frumos de sentimente si trairi il primeste fiecare cuplu la inceput de drum. Din pacate, din entuziasmul si betia inceputului multi uita ca, daca nu le ingrijesti, florile sunt trecatoare. A avea grija de acest „buchet”, inseamna a te comporta asemeni gradinarului care in fiecare zi isi ingrijeste florile, le uda, vorbeste cu ele si le pune pamantul cel mai bun.
Asta inseamna o munca si o grija permanenta, si daca este bine facuta, va fi urmata de bucuria de a privi in fiecare zi prospetimea florilor in ochii, sufletul si comportamentul partenerului tau.
Sa nu uiti, inseamna sa intelegi ca cel de langa tine iti este egal, el nu iti „apartine, nu este un bun pe care il dobandesti, o proprietate”, ci este acea persoana care ti-a starnit si aprins focul pasiunii. Este jumatatea intima a sufletului tau, acel „ceva” care te completeaza fara efort si acest lucru trebuie sa fie natural, armonios, nu venit din constrangere sau teama.
Sa ai grija, inseamna sa respecti dorintele celui de langa tine, sa incerci sa comunici si sa inveti sa asculti intr-un mod veritabil, cu calm si multa rabdare. Sa intelgi ca „Noi” inseamna dorintele noastre contopite, un crez comun dat de necesitati comune.
Sa ingrijesti, inseamna sa ai capacitatea de a aduce bucurie, de a fi spontan, inventiv, de a surprinde viata asa cum este fara a eticheta si a te ascunde in concepte rigide.
De cele mai multe ori, noi oamenii asteptam retete miraculoase, sfaturi si pasi „eficienti” care ar trebui urmati pentru a avea o relatie implinita. Desi spuneam ca povestile seamana, actorii sunt de fiecare data altii si in acest context intimitatea si particularitatile unei relatii nu pot fi intelese si simtite de cat de catre cei care o traiesc.
Din pacate, de cele mai multe ori din teama de a ne asuma ceea ce traim, incepem sa cautam raspunsuri acolo unde nu le putem gasi, la prieteni, parinti, frati. Indiferent cat de mult bine ne doresc apropiatii nostri, raspunsurile nu le vom gasi la ei. Trebuie sa avem curajul sa privim in oglinda propriei vieti, numai aici raspunsurile, indiferent daca ne plac sau nu, vor fi cele autentice.
A crede in realitatea cuvintelor inseamna a nega esenta lucrurilor traite. In noi sta intelepciunea si priceperea „gradinarului” care a vazut cum cresc florile, care a simtit parfumul, care a trait total experienta. Mormane de cuvinte, de teorii si definiti nu ne aduc intelegerea a ceea ce fiecare a simtit in propria poveste de iubire.
In viata ne definim prin valorile la care aderam si daca m-as gandi la cele sase miliarde de oameni cu care impartim intinsul pamantului, sentimentul de dragoste si nevoia de a-l impartasi ramane una dintre nevoile noastre comune, fundamentale.
Dragostea este pamantul bun in care odata sadite, semintele iubirii vor da roade si viata noastra va fi acea gradina „rupta din Rai”, in care pacea, armonia si bucuria vor inflori.
Doar de noi, depinde sa avem dorinta de a deveni „gradinari” iscusiti.

Cristian Manea – Psiholog
Acest articol il gasesti : http://www.despresuflet.ro/