Priveste in tine !!!
Si spune-mi ce vezi?....Te rog, mai incearca inca o data exercitiul asta !
Raspunsul este clar,chiar daca ne este greu sa-l recunoastem, in noi nu vedem nimic, sau mai nimic...De ce oare ne este permisa o constiinta a trecutului, a viitorului, a prezentului daca nu stim nimic din ceea ce a creat aceasta constiinta?
Inchide ochii , simte-ti trupul, interiorul...insa nu vei gasi nimic mai mult de cat amintirea a ceea ce ai trait si experimentat...mintea este o notiune limitata, insasi presupunerile despre ce inseamna viitor se bazeaza pe scheme cognitive ale trecutului , nimic nu este nou , nimic nu este autentic intr-o gandire arhaica in care doar experinta trecuta ne da posibilitatea sa facem predictii despre ceea ce ar putea insemna viitorul.
Ganduri care ne fugaresc sufletul, ganduri care vin si pleaca, ganduri care ne dau sentimentul unei continuitati stupide in care asteptam , sau construim certitudini iluzorii sau iaduri dezlantuite ale existentei. Totul este atat de schimbator incat fluxul teoriilor despre viata nu mai poate veni ca o consolare, filosofia si constructele mentale slefuite de ganditori in mii de ani se prabusesc intr-o avalansa subita in fata unei realitati tot mai indiferente, tot mai pline de ignoranta si goala de orice forma de spiritualitate.
Se spune ca modul in care noi alegem sa actionam in fata situatiilor problematice, poate reprezenta un bun mod de a observa profunzimea cunoasterii si intelepciunii pe care o avem fata de noi insine.
Cunoastere si intelepciune ? Sigur, uitati-va in jurul vostru, uitati-va in voi si fiti sinceri... istoria lumii este un lung roman in care nebunia este personajul principal.
’’Imparatia lui Dumnezeu este inauntrul vostru „(Luca 17:21) , cautati-o si lasati scanteia divina sa aprinda focul sacru al iubirii si astfel sa vedem cu totii Calea ...
Si spune-mi ce vezi?....Te rog, mai incearca inca o data exercitiul asta !
Raspunsul este clar,chiar daca ne este greu sa-l recunoastem, in noi nu vedem nimic, sau mai nimic...De ce oare ne este permisa o constiinta a trecutului, a viitorului, a prezentului daca nu stim nimic din ceea ce a creat aceasta constiinta?
Inchide ochii , simte-ti trupul, interiorul...insa nu vei gasi nimic mai mult de cat amintirea a ceea ce ai trait si experimentat...mintea este o notiune limitata, insasi presupunerile despre ce inseamna viitor se bazeaza pe scheme cognitive ale trecutului , nimic nu este nou , nimic nu este autentic intr-o gandire arhaica in care doar experinta trecuta ne da posibilitatea sa facem predictii despre ceea ce ar putea insemna viitorul.
Ganduri care ne fugaresc sufletul, ganduri care vin si pleaca, ganduri care ne dau sentimentul unei continuitati stupide in care asteptam , sau construim certitudini iluzorii sau iaduri dezlantuite ale existentei. Totul este atat de schimbator incat fluxul teoriilor despre viata nu mai poate veni ca o consolare, filosofia si constructele mentale slefuite de ganditori in mii de ani se prabusesc intr-o avalansa subita in fata unei realitati tot mai indiferente, tot mai pline de ignoranta si goala de orice forma de spiritualitate.
Se spune ca modul in care noi alegem sa actionam in fata situatiilor problematice, poate reprezenta un bun mod de a observa profunzimea cunoasterii si intelepciunii pe care o avem fata de noi insine.
Cunoastere si intelepciune ? Sigur, uitati-va in jurul vostru, uitati-va in voi si fiti sinceri... istoria lumii este un lung roman in care nebunia este personajul principal.
’’Imparatia lui Dumnezeu este inauntrul vostru „(Luca 17:21) , cautati-o si lasati scanteia divina sa aprinda focul sacru al iubirii si astfel sa vedem cu totii Calea ...
